Am stat ceva vreme si m-am gandit la viata mea. Va propun si voua sa faceti la fel si sa incercati sa va dati seama ce va doriti cu adevarat de la ea.
Cele mai multe dintre noi probabil ca incearca sa “se realizeze” in viata conform dorintelor pe care parintii si le-au exprimat de- a lungul anilor. Probabil ca toate stim celebra replica: “Macar de unde am ramas eu sa pornesti tu”.
Dar, oare unde au ramas parintii nostril? Ce si-au dorit pentru ei si, mai important, ce si-au dorit cu adevarat pentru noi?
Toate luam ad literam vorbele lor. In esenta insa, daca ne luam un ragaz si stam sa ne gandim real la ceea ce ne dorim (cu totii – parinti si copii) o sa avem surpriza sa constatam ca adevarul este altul.
Pot sa pun ramasag cu oricine ca parintii nostril isi doresc pentru noi sanatate si fericire. Indiferent care ar fi forma de manifestare a acestora doua.
Eu, sincer, desi nimeni nu m-a obligat vreodata sa fac ceva ce nu-mi place, multi ani am alergat sa ajung in viata cineva, astfel incat sa-i fac pe parintii mei fericiti si sa fie mandri de mine.
In alta ordine de idei, acum am o familie si un copil si am avut un moment de luciditate in care m-am intrebat real ce vreau EU de la mine.
Am facut scoli multe, studii universitare, postuniversitare, specialitati, etc etc; am acumulat experienta de-a lungul anilor in care am lucrat, strangand din dinti si fara sa cracnesc. Toate pentru a putea sa ma realizez in viata. Asa cum credeam eu ca ar trebui sa fie. Cariera, bani, staut social.
Din pacate, in tot acest timp am pierdut din vedere ceea ce imi doream eu de la viata.
Oricum, la ceas de bilant, am inteles ca fericirea nu mi-o aduc nici banii, nici cariera ci, surprinzator, lucrurile marunte, care se intampla zi de zi in viata mea.
Cand eram adolescenta citeam carti pe banda rulanta. De cand ma ocup de cariera am ajuns sa citesc doar reviste de specialitate si carti din domeniu.
Cand nu ma gandeam la cariera plecam permanent in vacante, minivacante, etc.
Acum stau si ma uit de doua ori in punga sa vad daca imi permit si aceasta iesire.
Ma rog, sunt multe de spus, multe de enumerate. Esenta este insa una care sintetizeaza dorintele mele in viata: sunt simple si, in final, sunt identice cu ale parintilor mei: vreau sa fiu sanatoasa si fericita.
Asadar, am hotarat sa-mi schimb cariera. Desi am o varsta destul de inaintata m-am hotarat sa dau examen la medicina si sa o iau de la zero. Am decis sa-mi petrec mult mai mult timp cu familia mea. Sa las deoparte grijile zilnice (in fond nu costa foarte mult sa angajez pe cineva sa ma ajute prin casa), sa citesc, sa vorbesc, sa stau pe canapéa alaturi de sotul meu si sa ne uitam la un film vechi si sa bem un sprit, sa mancam floricele etc. Lucruri foarte simple, lucruri extreme de necesare, lucruri care ma fac fericita.
Nu stiu altele cum sunt dar eu, cand ma gandesc la ceea ce va urma in viata mea, la fericirea care ma asteapta, la zambetul parintilor mei cand le-am comunicat deciziile mele, mai ca stau sa ma intreb: de ce oare uitam sa comunicam cu cei dragi si sa intelegem exact ca dorinta comuna a familiei se reduce la doua cuvinte: sanatate, fericire?
Stiu ca trebuie ceva curaj sa fac ceea ce mi-am propus dar, sunt absolut convinsa ca rezultatele vor compensa eforturile depuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu