Izvorul iubirii

Am învăţat de la cei care ne-au educat şi ne-am folosit de ea pentru a ne proteja şi pentru a supravieţui realităţii în care trăim, atât de minunat descrisă în comentariul primit.

Dar nici nu-ţi voi spune că nu putem face nimic pentru că aşa suntem noi oamenii. Dimpotrivă. Te invit să înţelegem realitatea, nu să o ignorăm, să acceptăm lucrurile care nu depind de noi, care fie vorba între noi sunt cu nemiluita, dar să alegem să fim un altfel de exemplu atât cât ne stă în putinţă şi situaţia ne permite. Pentru a fi de ajutor pentru că ştiu că nu e deloc uşor să fii un exemplu pozitiv, în fiecare mesaj al lunii martie mi-am propus să îţi prezint câte o nouă perspectivă asupra a ceea ce eşti tu. Unic şi irepetabil. Minunat, chiar dacă ai propriile tale limite. Iar dacă în urma acestor mesaje, relaţia ta cu tine se îmbunătăţeşte, eu voi fi extrem de fericită. Pentru că ştiu din proprie experienţă impactul pe care o astfel de schimbare îl va avea asupra vieţii tale, asupra celor dragi ţie şi a oamenilor cu care vei intra în contact, precum şi asupra contribuţiei pe care ţi-o vei aduce prin acţiunile tale. "Ne aflăm într-unul din cele mai propice momente pentru a ne deschide inimile, pentru a le goli de rămăşiţele trecutului, de resentimente, de tot ce nu am putut ierta sau schimba şi pentru a le umple cu prospeţimea iubirii. Şi inima are nevoie de minunatul schimb al respiraţiei pentru a simţi că trăieşte, cu deosebirea că în loc de aer are nevoie de iubire pentru a supravieţui… Nu ştiu cum se face, dar iubirea nu îmbătrâneşte niciodată, nu moare niciodată, e precum apa unui izvor care nu seacă niciodată… Omul însă are această putere de a astupa izvorul şi de a pretinde apoi că acesta nu există. Dar e păcat să nu lăsăm această „apă vie” să se revarse, să curgă şi să curgă, în ritmul bătăilor inimii, formându-şi făgaşul ei. Omul e muntele care adăposeşte un astfel de izvor pe care dacă nu-l lasă să curgă va simţi o durere adâncă, clocotind precum lava unui vulcan care strigă a disperare. Nici un izvor care iese la suprafaţă nu va avea un făgaş făcut dinainte. Doar pentru că n-ai găsit omul potrivit pentru a iubi, doar pentru că nu ai făgaş format deja nu înseamnă că trebuie să-ţi opreşti izvorul. Aşa că nu-ţi rămâne decât să dai piatra la o parte şi să permiţi apei să curgă, aceasta înseamnă de fapt să nu mai ai o piatră pe inimă. Te vei simţi uşor ca un fulg şi vei avea mereu senzaţia că pluteşti, că sufletului tău i-au crescut aripi şi că viaţa te-a luat prin surprindere.   Apoi, odată ce a ieşit la lumină, izvorul tău îşi va crea singur locul sau locurile prin care să curgă, cu alte cuvinte iubirea din tine îşi va găsi oamenii şi faptele prin care să se manifeste, fără ca tu să forţezi acest lucru să se întâmple. Un izvor nu aşteaptă niciodată ca alt izvor să-i furnizeze apă, mulţumeşte ploii atunci când primeşte apă de sus şi mulţumeşte pâmântului şi pietrelor care îl susţin. Dacă alt izvor va dori să i se alăture, atunci probabil că amândouă izvoarele vor creşte contopindu-se în aceeaşi apă, pe acelaşi făgaş.   Îndemnul meu este să revii la izvorul din tine cât de des poţi, să-ţi potoleşti setea de iubire a sufletului în apa acestuia şi să nu uiţi că totul porneşte din tine, nu din afara ta."