Transformă-ţi visele în realitate

Tu ai puterea şi oportunitatea de a-ţi schimba viaţa. Poţi să faci tot ce vrei din ea. Nu e dificil, dar necesită puţin efort. Vezi lucrurile aşa cum ai vrea ele să fie în loc să le vezi aşa cum sunt. Dezvoltă-ţi un plan focalizat pe ceea ce îţi doreşti, nu pe ceea ce nu ai. Imaginaţia ta îţi va arăta cum să transformi posibilitatea în realitate. Vizualizează-ţi obiectivele şi subconştientul tău va lucra pentru a face ca acele imagini mentale să devină adevărate. Atunci când te imaginezi cât mai clar câştigând, contribui enorm de mult la succesul tău.  A-ţi cunoaşte destinaţia este tot ce ai nevoie pentru a ajunge acolo. Max Steingart

Ce ar fi oare dacă ghiocelul ar gândi ca şi noi?

Da, iată-ne în luna martie...

Îmi aduc aminte, din copilărie, zilele acestea speciale ce fac trecerea de la iarna grea la primăvara mult aşteptată. Pentru mine era o aşa de mare bucurie să văd ivindu-se de sub plapuma de nea, ghiocelul cel sfios. El era cel ce-mi transmitea că nu mai e mult până pot scăpa de povara hainelor de iarnă şi voi putea petrece iar mai multe ore afară, la joacă cu prietenii mei.

Cel mai probabil în ultimele zile ţi-a fost dat şi ţie să vezi ghiocei, motiv pentru care îţi propun următorul exerciţiu, mai puţin obişnuit: Imaginează-ţi cum ar fi dacă plăpândul ghiocel s-ar comporta cum ne comportăm noi oamenii în cea mai mare parte a timpului. Doar e perfect îndreptăţit. Ce lui nu-i e greu?

• Ufff!!!!
• Ce mă aşteaptă...
• Chiar trebuie să trec prin calvarul acela?!
• De ce mi se întâmplă mie toate acestea?!
• Cu ce am greşit de sunt aşa de aspru pedepsit?!
• Sunt atât de gingaş, de plăpând, iar zăpada aceea atât de trece. E prea mult pentru bietul de mine!
• Las să mai treacă vreo 2-3 zile, poate se topeşte zăpada... până la urmă de ce atâta grabă?
• Într-un fel abia aştept să văd iar razele soarelui, spectacolul primăverii, să bucur suflete, să vestesc vremuri bune... dar mă pot mulţumi şi cu ce am acum.
• Am încercat şi anii trecuţi la ce bun să mă chinui iar atât.
• Plus că soiul meu nu e taman cel mai apreciat. Cei din grădina vecină arată mult mai bine decât mine.
• Oricum nu am mult timp să mă bucur de razele soarelui, viaţa mea e atât de scurtă, chiar nu văd de ce să mai îmi bat capul cu stratul acesta de nea.
• Şi poate la urma urmei nimănui nu-i pesă de mine. Poate nu o să-mi observe nimeni lipsa...
• Oare existenţa mea are vreu rost?
• Cu ce mă aleg eu că sunt vestitorul primăverii?

Îţi sună cunoscut acest dialog cu sinele interior?

Din păcate, noi oamenii avem un talent în a ne împotrivi vieţii, în a ne plânge, în a gândi prea mult. Şi toate acestea contribuie la tensiunea şi nemulţumirea pe care o resimţim zi de zi.

De aceea, pentru început, te invit să te pui pe tine în locul ghiocelului, să-ţi imaginezi că posezi curajul şi credinţa lui, că ai în tine acea cunoaştere a legilor universului pe care le urmezi atunci când te naşti, te dezvolţi, te dăruieşti lumii şi mori.

Imaginează-ţi cum ar fi viaţa ta dacă...

 

...nu ai mai opune rezistenţă, dacă nu ai mai fi încătuşat în frică, dacă ai şti că dincolo de întunericul de acum şi stratul rece de zăpadă de deasupra, te aşteaptă razele soarelui, veselia vieţii?

Cum ar arăta viaţa ta aşa? Hai, pune-ţi imaginaţia la joacă, fă-ţi sufletul să vibreze din nou, alimentează-te cu energia credinţei. Doar cu o astfel de stare poţi face din fiecare zi o zi minunată şi depăşi ceea ce te încearcă.

Şi, fiindcă tot veni vorba, Voda Remus tu de ce crezi că noi oamenii ne plângem atât, ne facem atât de multe griji, suntem aşa de greu de mulţumit, ne înţelegem mai greu unii cu alţii, dă-mi bir cu fugiţii sau căutăm vinovaţi când lucrurile nu merg cum am vrea noi să meargă?

Izvorul iubirii

Am învăţat de la cei care ne-au educat şi ne-am folosit de ea pentru a ne proteja şi pentru a supravieţui realităţii în care trăim, atât de minunat descrisă în comentariul primit.

Dar nici nu-ţi voi spune că nu putem face nimic pentru că aşa suntem noi oamenii. Dimpotrivă. Te invit să înţelegem realitatea, nu să o ignorăm, să acceptăm lucrurile care nu depind de noi, care fie vorba între noi sunt cu nemiluita, dar să alegem să fim un altfel de exemplu atât cât ne stă în putinţă şi situaţia ne permite. Pentru a fi de ajutor pentru că ştiu că nu e deloc uşor să fii un exemplu pozitiv, în fiecare mesaj al lunii martie mi-am propus să îţi prezint câte o nouă perspectivă asupra a ceea ce eşti tu. Unic şi irepetabil. Minunat, chiar dacă ai propriile tale limite. Iar dacă în urma acestor mesaje, relaţia ta cu tine se îmbunătăţeşte, eu voi fi extrem de fericită. Pentru că ştiu din proprie experienţă impactul pe care o astfel de schimbare îl va avea asupra vieţii tale, asupra celor dragi ţie şi a oamenilor cu care vei intra în contact, precum şi asupra contribuţiei pe care ţi-o vei aduce prin acţiunile tale. "Ne aflăm într-unul din cele mai propice momente pentru a ne deschide inimile, pentru a le goli de rămăşiţele trecutului, de resentimente, de tot ce nu am putut ierta sau schimba şi pentru a le umple cu prospeţimea iubirii. Şi inima are nevoie de minunatul schimb al respiraţiei pentru a simţi că trăieşte, cu deosebirea că în loc de aer are nevoie de iubire pentru a supravieţui… Nu ştiu cum se face, dar iubirea nu îmbătrâneşte niciodată, nu moare niciodată, e precum apa unui izvor care nu seacă niciodată… Omul însă are această putere de a astupa izvorul şi de a pretinde apoi că acesta nu există. Dar e păcat să nu lăsăm această „apă vie” să se revarse, să curgă şi să curgă, în ritmul bătăilor inimii, formându-şi făgaşul ei. Omul e muntele care adăposeşte un astfel de izvor pe care dacă nu-l lasă să curgă va simţi o durere adâncă, clocotind precum lava unui vulcan care strigă a disperare. Nici un izvor care iese la suprafaţă nu va avea un făgaş făcut dinainte. Doar pentru că n-ai găsit omul potrivit pentru a iubi, doar pentru că nu ai făgaş format deja nu înseamnă că trebuie să-ţi opreşti izvorul. Aşa că nu-ţi rămâne decât să dai piatra la o parte şi să permiţi apei să curgă, aceasta înseamnă de fapt să nu mai ai o piatră pe inimă. Te vei simţi uşor ca un fulg şi vei avea mereu senzaţia că pluteşti, că sufletului tău i-au crescut aripi şi că viaţa te-a luat prin surprindere.   Apoi, odată ce a ieşit la lumină, izvorul tău îşi va crea singur locul sau locurile prin care să curgă, cu alte cuvinte iubirea din tine îşi va găsi oamenii şi faptele prin care să se manifeste, fără ca tu să forţezi acest lucru să se întâmple. Un izvor nu aşteaptă niciodată ca alt izvor să-i furnizeze apă, mulţumeşte ploii atunci când primeşte apă de sus şi mulţumeşte pâmântului şi pietrelor care îl susţin. Dacă alt izvor va dori să i se alăture, atunci probabil că amândouă izvoarele vor creşte contopindu-se în aceeaşi apă, pe acelaşi făgaş.   Îndemnul meu este să revii la izvorul din tine cât de des poţi, să-ţi potoleşti setea de iubire a sufletului în apa acestuia şi să nu uiţi că totul porneşte din tine, nu din afara ta."

TU ... în cuvinte şi dincolo de cuvinte!

Ce s-ar putea spune despre tine? Nu ştiu cum te simţi tu să fii centrul atenţiei mesajelor , eu sper să te bucuri şi să profiţi de acest mic răsfăţ pentru că meriţi. Mesajele dedicate special ţie continuă şi azi. Dacă până acum ne-am văzut dialogul interior dintr-o perspectivă inedită şi am vorbit despre un minunat izvor cu apă vie ce merită să fie lăsat să iasă la suprafaţă şi să îşi facă făgaşul, azi vorbim despre tine. Aşadar ce s-ar putea spune despre tine :) Cu siguranţă MULTE... foarte multe... unele DE BINE, altele DE RĂU... Dar ORICÂTE s-ar spune, tot NU AR FI SUFICIENT pentru a cuprinde CEEA CE EŞTI TU în ESENŢA, COMPLEXITATEA şi MĂREŢIA TA.  Prin urmare primul lucru pe care să-l ştii despre tine este acela că... NU POŢI FI CUPRINS ÎN CUVINTE. Da, ne folosim zi de zi de cuvinte, dar... Ne folosim zi de zi de CUVINTE pentru a putea cuprinde cu MINTEA ceea ce noi EXPERIMENTĂM. Mai mult de atât, de cele mai multe ori, cuvintele pe care le folosim cel mai des sunt cele care surprind ce e defect, slab, nepotrivit, greşit... De aceea azi am pentru tine 2 provocări Prima este aceea de a descrie la tine, la viaţa la, la oamenii din jurul tău partea pozitivă. Îi mulţumesc Alinei care într-un email mi-a supus atenţiei un mare adevăr: e uşor a descrie partea negativă. Aşadar aştept cu nerăbdare comentariul tău. Hai să demonstrăm că suntem capabili să vedem şi să vorbim despre latura frumoasă. Ce zici? Intri în joc? Spune-ne în câteva cuvinte, sau mai multe, ce îţi place la tine, la viaţa ta, la lumea aceasta, la oamenii de lângă tine clic aici. În ceea ce priveşte a doua provocare, e vorba de o reamintire şi un îndemn.   Aminteşte-ţi întotdeauna că există o viaţă dincolo de cuvinte, O VIAŢĂ A LUI ESTE PUR ŞI SIMPLU, o viaţă a trăirilor, o viaţă a existenţei în manifestare O viaţă ce nu poate fi clar împărţită în rău şi bine E o uriaşă, surprinzătoare şi profundă împletire. Ceea găseşti aici, pe OZB, sunt cuvinte, însă invitaţia mea pentru tine este: Treci dincolo de cuvinte... EXPERIMENTEAZĂ-TE! SURPRINDE-TE!