,,Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea.
Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire. "
-------------------
Tudor Chirilă spunea pe blogul lui BAD FOL LOVE : ,,Cand am citit acest pasaj ieri seara intr-o carte despre Enescu la biblioteca Pompidou mi s-a pus un nod in gat. Apoi m-am intrebat ce mai inseamna prietenia in ziua de azi. Si m-am mai intrebat daca am macar un prietem care sa faca asta pentru mine. Raspunsul a venit sa dezvaluie o bogatie imensa: cred ca am trei..."
....
Mă mai gândesc la ceva: oare eu aş face ce a făcut Enescu? Să iau poeziile mele şi să le şoptesc celui aflat în suferinţă?...Da! Sunt persoane pentru care aş face asta! Dar nu aş vrea să sufere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu