Ghid pentru un nou început

Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici şi să porneşti la drum. şterge-ţi lacrimile, scutură-te de praful trecutului şi începe să-ţi faci bagajele. Dacă ai reţineri aminteşte-ţi că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău.

Limpezeşte-ţi mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ţi ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine şi mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecţiile învăţate din experienţele trecutului, încredere în tine, dorinţa de a cunoaşte şi de a te cunoaşte. De asemenea nu uita să adaugi puţină credinţă şi să porneşti la drum convins că totul se întâmplă aşa cum e mai bine pentru tine.

După ce ai împachetat, poţi să-i laşi un bilet suferinţei tale din trecut, mulţumeşte-i pentru lecţia pe care tocmai ţi-a dat-o şi lasă detaşarea să-şi facă datoria, o laşi pe mâini bune . De asemenea, înainte să păşeşti pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ţi aminti de această imagine peste câţiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă şi ai văzut o faţă obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne şi ochii înroşiţi, ce aştepţi? zâmbeşte! Nu, nu începe iar să-ţi plângi de milă.

Ai ieşit afară în stradă, simţi cum frica devine una cu frigul dimineţii şi îţi pătrunde în oase… „Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aş fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii şi dacă le vei permite îţi vor întoarce sufletul pe toate părţile. Stai puţin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îţi spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu eşti aici şi acum, pe un nou drum. 

Eşti afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respiraţia cum pătrunde prin toată fiinţa ta ca un vânt care vesteşte primăvara. O simplă respiraţie făcută de câteva ori într-un mod profund limpezeşte apa tulbure din minte şi te înnoieşte. Simte-ţi corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat.

Priveşte în jurul tău, priveşte oamenii care trec pe lângă tine. Simţi că trăieşti? Nu e o minune? Nu uita să-ţi ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendinţa să-ţi apleci capul.

Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experienţe şi ceea ce vei învăţa din ea. Curaj! Viaţa te aşteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulţime de oameni minunaţi aşteaptă să-i cunoşti. Dragostea te aşteaptă s-o trăieşti. A sosit timpul să trăieşti cu adevărat! 

Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabileşti destinaţia. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, eşti liber! Închide ochii.

….Ai ajuns? Bine ai venit în Viaţa ta!

Adela Moldovan

Critica... pentru că noi nu suntem perfecţi ea există, dar...

Critica este o acţiune sensibilă, aparte, care dacă este făcută cu tact are şi rezultate. Nu suntem perfecţi şi nimeni nu cere asta, dar se întâmplă câteodată să facem gafe sau să greşim. În faţa criticii un om politicos are două posibilităţi de răspuns: Dacă acea critică este adevărată, atunci îşi va recunoaşte vina şi va face tot posibilul ca pe parcursul pledoariei să tacă şi să accepte ce s-a întâmplat. Pe lângă asta e bine să arate că a înţeles, va lua atitudine şi îşi va cere scuze negreşit. Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată, aşadar să facem un efort, să recunoaştem că suntem oameni şi să ne asumăm. A doua situaţie e aceea în care cel care ne critică nu are dreptate.Cum procedăm în această situaţie? Omul politicos are răbdare să asculte, pentru că mai apoi, cu calm să ofere toate argumetele sale pentru susţinerea afirmaţiei.  Cum criticăm pe cineva? În primul rând e bine de ştiut că, dacă vrem să avem parte de rezultate, o critică se face în intimitate, între patru ochi. Nu-i nevoie să facem un mare tărăboi fiindcă omul, dacă ştie că a greşit deja se simte prost; să nu-i îngreunăm situaţia. Al doilea element de care trebuie să ţinem cont e faptul că toţi greşim şi nu e corect să răbufnim sau să ne descărcăm pe un anume om şi situaţie.  Ultimul aspect extrem de important legat de critică e acela al acţiunii: să criticăm acţiunea cuiva, nu omul în sine, pentru a nu lua personal şi pentru a obţine rezultate. Anca Şerban @ ManierArt

Citate din Intrebarile sunt de fapt raspunsuri – Allan Pease

“Nu schimba niciodată ceea ce merge – pune-i turboreactor. ”
“Succesul este un joc – cu cât joci de mai multe ori, cu atât câştigi de mai multe ori. Şi cu cât câştigi de mai multe ori, cu atât vei juca mai bine.”
“Bărbaţii nu sunt de piatră – însă creierele lor nu sunt programate să citească semnalele subtile ale limbajului trupului.”

“Felul în care eşti îmbrăcat şi cum te mişti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de tine. Felul în care vorbeşti este de trei ori mai important decât cuvintele pe care le foloseşti.”
“A amâna satisfacţia este un proces de programare a durerii şi a plăcerii în viaţă, astfel încât plăcerea să sporescă prin întălnirea şi trăirea mai întâi a durerii şi prin depăşirea ei.  Este singura cale decentă de a trăi.”

---

“Când părinţii fac lucrurile într-un anumit fel, pentru copii acela este felul în care trebuie făcute. Atunci când copilul îşi vede zilnic părinţii comportându-se disciplinat, sobru, cu demnitate şi având capacitatea de a-şi ordona propriile vieţi, el va ajunge să simtă până în străfundurile fiinţiei sale că acela este adevăratul mod de a trăi.”

---

“Iubirea: voinţa de a-ţi extinde sinele pentru creşterea ta spirituală sau a altuia.” 

www.libris.ro

Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

MOTTO :

“Dorim ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea problemele sunt tabu. Vrem certitudini şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe – rezultate.”

Carl Gustav Jung

  

 
… că ar trebui să ai mereu undiţa pregătită cu momeală. În balta la care te aştepţi cel mai puţin, vei prinde un peşte. Ovidiu, poetul grec, a spus asta şi avea dreptate. Nu ştii niciodată când şi de unde va apărea următorul tău miracol. Aşa că pregăteşte-te. Fii deschis. Fii vesel, receptiv şi chiar expectativ. Şi nu limita forma şi mărimea în care poate apărea miracolul tău. Câteodată cele mai mici chei deschid cele mai mari încuietori. Aşa că fii pe fază astăzi. Fii pregătit. Ai cerut ajutor şi-l vei primi.

 …că nu e necesar ca totul să iasă exact cum ai plănuit tu să iasă pentru a-l putea considera success. Câteodata tot ce doreşte Dumnezeu este ca tu să mişti lucrurile. Apoi, le va prelua de acolo. Aşa că atunci când lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dori tu să iasă, nu te grăbi să zici, “Ce păcat!”. Poate că o astfel de situaţie este o Binecuvântare deghizată. Consideră posibilitatea că viaţa este magică… şi că poate ieşi un iepure dintr-o pălărie.

…că sunteţi sclavii oricărui lucru pe care nu-l înţelegeţi. Vernon Howard a spus asta şi avea dreptate. Aşa că nu evita să auzi sau chiar să studiezi şi alte puncte de vedere. Cu adevărat, fă asta în mod regulat. Cu cât te opui mai mult la ceva, cu atât vei beneficia mai mult dacă îl vei privi cu atenţie — cu o minte deschisă, nu în mod cinic.

… că cea mai mare întrebare din viaţă este, Cât de mult bine poţi accepta? Binele se îndreaptă către tine in fiecare zi. Cât de mult experimentezi din el depinde de cât de mult din el poţi accepta. Şi cât de mult poţi accepta depinde de cât de „valoros” crezi că eşti. Dumnezeu cunoaşte, bineînţeles,  răspunsul la această întrebare. Tu meriţi tot binele din Univers. Dar tu?  Tu crezi asta? Nu va trebui să te gândeşti decât o secundă să ştii exact de ce ai primit acest mesaj astăzi.

…că posesiunile materiale nu sunt ceea ce ai vrut să aduni venind aici. Nu-ți fă griji legat de posesiunile tale pământești. Îndreaptă-ți atenția către țelurile tale înalte – evoluția sufletului tău – și vei găsi pacea chiar și aici pe pământ.

 

...că este ceva „în neregulă ”în orice. Nu contează la ce te uiţi, poţi găsi ceva în neregulă cuaceasta, ceva imperfect, ceva care nu este în regulă cu tine. Nu-ţi fă griji,dacă te uiţi suficient de atent vei găsi. Este de asemenea şi ceva „în regulă”cu orice. Indiferent la ce te uiţi poţi găsi ceva în regulă cu aceasta, cevaperfect. În acest caz rămâne totuşi o singură întrebare: La ce vei uita? Ce veialege să observi? Care este perspectiva ta? (Pun pariu că ştii deja care estepunctul de vedere al lui Dumnezeu legat de asta...)

  

Cât ne costă compromisurile?

Astăzi dimineaţă, mergând în jur de oră 8-9 pe stradă, m-am uitat bine în jur. Aveam şi eu o direcţie dar nu mă grăbeam pentru că am vrut să savurez călătoria. Treceau maşini în viteză, frânând uneori, tăind calea altei maşini alteori, trecând aproape peste pietonii de pe zebra ca să ajungă la timp, undeva. Grabă, nervi, sperieturi, furie. Şi m-am întrebat: "Oare în viaţa noastră ne grăbim să ajungem? Oare, în viaţa noastră nu am întârziat deja foarte mult? Ne grăbim vreodată să trăim fericiţi şi împliniţi? Sau am făcut un compromis cu viaţă că, de data asta, doar să supravieţuim? " Ne luăm costumul de pe umeraş şi ni se pare că avem o identitate. Ni se pare că ne împământenim odată cu pantofii, cu poşeta, cu funcţia noastră.  Când am reuşit să ne împărţim viaţa atât de clar între serviciu şi restul timpului? Când a devenit atât de important să câştigăm, să ajungem la un serviciu, încălcându-ne umanitatea? Când am devenit două personaje, cel care merge la serviciu cu toate frustrarea, grabă, nervii, sila, compromisul şi cel care în timpul liber donează 2 euro prin sms pentru o cauză nobilă, plantează un copac, se bucura de o floare, de cei dragi s.a.m.d.? Când a avut loc această negociere la care noi am ales să fim cel care munceşte, cea care are o funcţie, o responsabilitate faţă de un sistem, de o organizaţie, şi nu faţă de sine Tot astăzi, trecând pe lângă o bancă prin parc, un cerşetor tocmai de trezise. Dormise pe bancă. S-a pipăit ca şi cum a vrut să controleze dacă supravieţuise nopţii. S-a scuturat şi s-a ridicat cu un surâs pe faţă. A fost singura persoană pe care am văzut-o că zâmbea în toată călătoriră mea de 30 de minute printre maşini scumpe, oameni bine îmbrăcaţi, la modă, clădiri impozante şi cochete. Şi nu am putut să mă întreb: "Cine este mai fericit? Acest cerşetor care supravieţuieşte fiecărei zile şi nopţi sau noi, care trăim confortabil înconjuraţi de lucruri, dar am uitat să zâmbim când ne trezim dimineaţa? Când am uitat să mulţumim pentru o nouă zi? Când am confundat prima dată bucuria cu posesia, fericirea cu poza dintr-o vacanţă scumpă, umanitatea cu manipularea, zâmbetul cu complezenţa?" Suntem înconjuraţi de false valori, uitând că cea mai mare valoare suntem noi, goi-goluti! Că fără viaţă care curge prin venele noastre şi peste tot în natură, toate bunurile şi lucrurile nu ar avea rost. Că supravieţuirea nu-l onorează pe om, chiar dacă asta înseamnă să supravieţuieşti înconjurat de funcţii şi averi. Trăim în frică să pierdem această supravieţuire luxoasă, şi, de multe ori, începem să trăim doar când viaţa ni le ia înapoi. Mulţi din cei cu care lucrez pe consiliere privată ajung la mine după câte o pierdere: moartea cuiva drag, divorţ, serviciu, sănătate, relaţie cu copiii, cu părinţii, neîncredere în sine... Vin confuzi şi cu viaţa fără vlagă la picioarele lor. Şi, după ce lucrăm împreună, îşi dau seama că exact asta a vrut viaţa să le arate: că ea se stinge cu fiecare zi când o trăim fără strălucire şi în compromis. Doar de asta aveau nevoie: să se oprească o clipă să conştientizeze ce fac. După ce se dezgolesc de frică şi ataşament, de jenă socială, ştii ce spun? "Fără întâmplarea asta nu aş fi conştientizat niciodată cât de mult mă minţeam eu pe mine. Cum îmi consumam zilele fără să mă bucur de ele. Într-un mod ciudat, acum mă bucur că s-a întâmplat aşa. Mă simt mai viu/vie că niciodată şi mai puternic/a. Acum simt că fac parte din propria mea viaţă." Eu consider că aceasta este cea mai mare formă de libertate: de a da viaţa vieţii tale, nu de a plăti cu viaţa lucruri fără viaţă!   Un subiect de gândire propus de Roxana Ilea. Pentru a citi mai multe articole publicate de Roxana viziteaza site-ul www.roxanailea.ro. Dacă eşti din Cluj-Napoca sau împrejurimi, o poţi întâlni pe Roxana marţi, 12 februarie, la Seara pozitivă organizată de Asociaţia Schimbare pozitivă unde va vorbi despre "Cum să transformăm emoţiile negative" (clic aici pentru detalii), iar în data de 16 februarie te invită să înveţi mai multe despre Secretul din spatele Secretului în cadrul unui curs practic şi distractiv susţinut tot la Cluj (pentru a afla mai multe clic aici )

O dragoste adevărată

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.  Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia. Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“. Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”  Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au. Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Cum să simţim din nou că trăim?

Ştiu că e o întrebare stranie, dar nu cred că este vreo persoană care să nu fi avut parte în viaţă de acele momente în care inima bate mai repede, mai puternic, când timpul parcă zboară, iar în interiorul nostru se aprinde o flacără ce ne face să ne simţim cu adevărat vii. Să simţim că trăim.

Nu ştiu cum e cazul tău, dar privind în jurul meu, observ că tot mai puţini dintre noi şi tot mai rar avem parte de astfel de momente. Cel mai adesea ne trăim viaţa pe autopilot, într-o rutină zilnică, aşteptând doar să mai scăpăm şi de această zi, de responsabilităţile şi neplăcerile ei, de oboseală şi de stres. Tocmai de aceea m-am gândit ca primul subiect pus în discuţie anul acesta să fie acesta:

CUM SĂ SIMŢIM DIN NOU CĂ TRĂIM?

 

Cum să simţim din nou pasiune, entuziasm, cum să ne simţim inima pulsând energie nu abia bătând în piept, cum să radiem bună-dispoziţie în jur, cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înţelegerea şi compasiunea să ne modeleze. Cum e să nu mai fim apatici, bosumflaţi, nemulţumiţi, dezorientaţi, speriaţi, singuri şi trişti?

CÂND SIMŢI CĂ TRECE VIAŢA PE LÂNGĂ TINE?

 

Viaţa te copleşeşte…

• Ai parte de necazuri, greutăţi, încercări care depăşesc puterile şi abilităţile tale
• Aloci exagerat de mult timp şi energie pentru lucruri lipsite de importaţă. Amâni lucrurile importante până devin presante sau de nerezolvat
• Eşti mult prea stresat şi extenuat, şi nu faci nimic, nu iei nici o măsură în acest sens
• Nu mai găseşti loc în viaţa ta pentru ceea ce îţi doreşti, te chinui să faci faţă la ceea ce viaţa îţi pregăteşte.
• Nu te ştii organiza, capul tău e un haos
• Nu există un echilibru între viaţa personală, familială, profesională
• Eşti prea egoist, ceea ce duce la tensiuni în relaţiile cu cei din jur. Sau dimpotrivă, eşti prea preocupat cu problemele altora în detrimentul alor tale, ceea te face mereu nemulţumit de tine şi rezultatele tale
• Îţi propui ţeluri prea înalte în comparaţie cu abilităţile tale şi situaţia ta actuală, ceea ce pune multă presiune pe umerii tăi şi în final se transformă în deziluzii.
• Prezentul tău e prea ocupat cu problemele nerezolvate ale trecutului şi/sau planurile de viitor
• Gândeşti prea mult, acţionezi prea puţin sau invers, acţionezi fără să gândeşti deloc înainte
• Nu te dezvolţi, nu îţi exploatezi potenţialul pentru a putea face faţă cerinţelor în continuă creştere
• Nu ai răbdare, vrei ca totul să se întâmple mai repede
• Faci compromisuri care nu te lasă să dormi noaptea
• Te apuci de multe lucruri şi nu le duci la bun sfârşit.
• Faci prea multe lucruri odată
• Nu ştii să iei deciziile sau le iei foarte greu. Îţi ia foarte mult timp sa te hotărăşti. Ai mereu nevoie de părerea şi aprobarea celorlalţi pentru a stabili ceea ce-ţi doreşti.

Nu-ţi găseşti locul…

 

• Nu te cunoşti, nu ştii ce vrei, de ce eşti capabil
• Nu te simţi util, apreciat
• Nu ai încredere în tine
• Te simţi marginalizat, exploatat, folosit
• Ţi-e greu să intri în relaţii cu ceilalţi, să-ţi faci prieteni
• Emoţiile pun stăpânire pe tine, sau dimpotrivă, le înăbuşi pentru a evita să le faci faţă
• Faci majoritatea lucrurilor fără să ai o pasiune pentru ele, le faci din obligaţie, doar pentru că trebuie.
• Când îţi doreşti ceva foarte tare nu ştii cum să obţii acel lucru sau nu faci ce trebuie pentru a-l obţine, fiind mereu frustrat din cauza nereuşitelor tale.
• Nu ai o viziune pentru viitor
• Nu-ţi permiţi să te exprimi, să fii tu însuţi. Te controlezi mereu.
• Te preocupă prea mult ce fac alţii, ce cred alţii, nu-ţi trăieşti viaţa ta, ci practic pe a altora
• Cauţi perfecţiune şi vezi mereu imperfecţiunea din jur
• Îţi construieşti o lume a ta interioară şi te rupi de lumea reală
• Ai prea multe aşteptări de la tine şi de la cei din jur
• Te simţi bine în rolul de victimă, nu-ţi asumi responsabilităţi pentru propria viaţă. 
•  
•  

Perle de înţelepciune ...

"Am descoperit că norocul este predictibil. Dacă vrei mai mult noroc, asumă-ţi mai multe riscuri. Fii mai activ. Fii prezent mai des." ~ Brian Tracy

"Durerea disciplinei este mai puţin intensă decât cea a regretului." ~ Sarah Bombell

"Nu vei fi niciodată persoana extraordinară care poţi fi, dacă presiunea, tensiunea şi disciplina sunt luate din viaţa ta." ~ James Bilkey

"Ţelurile sunt pentru o viaţă întreagă. Sunt un angajament voluntar, dar obligatoriu." ~ Jack Canfield

"Pentru omul care sunt, nu cred că există un stadiu de conştientizare final. Ceea ce contează cel mai mult nu este rezultatul. Cele mai importante sunt descoperirile de-a lungul drumului de căutări." ~ Jacques Salome

Te voi chema ...

Te vei despărţi de mine, de fapt niciodată
Căci vei muri în mine, pre moartea-mi călcând,
Fată cu ochii de verde târziu, vinovată
De iubirea-mi chinuită, ca focul arzând.

Se vor grămădi peste mine munţi de tristeţe,
Ninsori de uitare întreg orizontul urcând;
Prietenii, duşmanii vor face feţe-feţe
Jur-împrejur sub lopeţi de ţărână tăcând.

Te voi chema, din când în când, să crezi că e vântul
Sau marea-mi aspră de lacrimi cu tine vorbind:
Te voi simţi sub ţărână veghindu-mi mormântul
Şi despre-o amintire de demult povestind…

George Ene